● Știați că…?
Consiliile Locale din România pot majora impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren cu până la 500% pentru clădirile şi terenurile neîngrijite, situate în intravilan, conform Codului Fiscal, art. 489 alin. (5) - detalii.
În anul 2021, la Sibiu au fost identificate 70 de terenuri neîngrijite. După somație, majoritatea dintre aceștia au început igienizarea, iar restul au fost amendați cu o amendă între 1.000 și 2.000 de lei în cazul persoanelor fizice și între 1.500 și 2.500 de lei pentru persoanele juridice (detalii).
Totuși, proprietarii de imobile degradate nu au fost încă de la început sancţionaţi de autorităţile locale sibiene. Primăria consideră că multe dintre imobilele neîngrijite sunt în zona istorică, unde reabilitarea este costisitoare şi de durată.
● Clădirile căzute ale Sibiului (2)
Am scris de mai multe ori despre asta dar simt că ar fi o continuare obligatorie a subiectului din 📩Oʀᴀșᴜʟ. #29 (Clădirile căzute ale Sibiului). Mă refer la cele trei case pregătite de ani de zile să se prăbușească dar care, parcă făcând în contră, nu vor să fie una cu pământul.
Istoria proiectului Șaguna
Subiectul este vechi, în decembrie 2008 fiind pentru prima oară pus pe masa consilierilor locali dosarul Planului Urbanistic Zonal (PUZ) care prevedea construirea unui Centru Urban Integrat pe locul clădirilor de la numerele 11, 13 și 15 de pe str. Andrei Șaguna din Sibiu. Aici ar fi trebuit să apară spații de birouri, săli de conferințe și spații de cazare (detalii).
Direcția de Cultură (cea care trebuie să avizeze intervențiile din zonele istorice protejate) s-a împotrivit încă din primul moment dar avizul a fost obținut direct de la București. Ba mai mult, inspectorul DJC, Ștefania Romașcan, a criticat decizia consilierilor locali de a vota proiectul spunând chiar că "avizele de la Ministerul Culturii de la București înseamnă corupție la nivel înalt" (detalii).
Proiectul PUZ-ului a fost atunci votat cu majoritate de voturi, urmând să se înceapă procedura de autorizare a viitoarei construcții. Pentru că avizatorii au ridicat problema traficului greoi din zonă, Primăria Sibiu a transformat din septembrie 2012 șoseaua într-una cu sens unic, ajutând astfel viitoarea investiție. La nici o lună (în octombrie 2012) a fost depusă cererea pentru certificatul de urbanism în vederea autorizării demolării cladirilor existente și construcția celor de birouri (detalii).
Direcția de Cultură a continuat lupta pentru împiedicarea transformării zonei și a încercat includerea clădirilor respective pe Lista Monumentelor Istorice. Această procedură este una des uzitată atunci când se vrea blocarea unui proiect deoarece orice intervenție asupra clădirilor studiate este oprită până când se primește hotărârea includerii (sau nu) a clădirii printre cele cu valoare istorică. Iar această decizie poate dura ani de zile.
Din grija investitorilor
Parte dintre clădirile în cauză sunt în proprietatea firmei Ana Turistic, parte sunt trecute din decembrie 2020 pe numele omului de afaceri Dumitru Ghișe, cunoscut fiind în special datorită lanțului de benzinării Ana Oil și a hotelului Golden Tulip (cine este Dumitru Ghișe?).
Cunoscător a ceea ce trebuie făcut, nici proprietarul clădirilor nu a stat în loc astfel că a dat jos țiglele de pe case pentru a urgenta degradarea lor în speranța auto-prăbușirii. Obiceiul de a decoperta acoperișurile clădirilor de țigle este des folosit de către cei ce vor să elibereze terenurile de construcțiile vechi în locul cărora le-ar aduce un profit mai mare alte clădiri noi și trainice.
În anul 2015 am publicat câteva imagini cu acoperișurile ce erau deja în prag de colaps după ce zăpada și ploaia și-au făcut culcuș în pereții construcțiilor (vezi pozele aici). Iar astăzi putem vedea cu ușurință rezultatul îndepărtării țiglelor de pe case - toți locuitorii și turiștii ce ies cu mașina din centrul istoric au această priveliște:
Imaginea de mai sus este din octombrie 2020, atunci când acoperișul s-a prăbușit, dar exact așa este situația și în ziua de azi. Cu nici o săptămână în urmă, poliția locală a încercuit din nou zona deoarece țiglele căzute de pe acoperiș pun în pericol oamenii ce așteaptă la trecerea de pietoni.
O luptă de uzură între investitor și avizatori care se va termina cu o mare pierdere pentru Sibiu, așa cum examplele din alte orașe ne-o arată.
Cazul identic de la Cluj-Napoca
Un caz parcă tras la indigo ce are în centrul atenției același investitor ne arată ce poate să se întâmple și la Sibiu... și nu este deloc un exemplu de “așa da”.
Istoria hotelului “sicriu” din Cluj, construit de același Dumitru Ghișe pe locul unor monumente istorice, începe în anul 2004. Lovindu-se în repetate rânduri de refuzul comisiei locale a monumentelor istorice, investitorul a reușit mutarea dosarului la București, acolo unde a primit avizul de construcție a unui hotel pe locul primei grădini botanice a clujului (detalii). Dar hotelul nu s-a construit deoarece planurile s-au schimbat, investitorul cumpărând alte două terenuri alăturate cu ajutorul cărora își dorea extinderea hotelului. Noul proiect a fost respins într-o primă fază de ministrul culturii dar la o a doua încercare, după schimbarea guvernului, proiectul a fost aprobat și autorizația de construcție eliberată.
Nici “schema” introducerii unei clădiri alăturate în patrimoniul monumentelor istorice (așa cum s-a încercat și la Sibiu) nu a reușit deoarece în weekendul ce a urmat trimiterii dosarului la București, s-a dispus demolarea clădirilor vechi. Poliția a oprit într-o primă fază această demolare, la insistențele vecinilor și ale organizațiilor de protejare a patrimoniului, dar demolarea s-a rezolvat pur și simplu angajând o altă firmă de construcții ce nu primise avertizarea poliției (detalii).
Aceste “jocuri” probabil că la Sibiu nu vor avea loc pentru că valoarea clădirilor este mult mai mică și, în plus, ele sunt în stare avansată de degradare sau chiar căzute. Cu toate astea, dacă și la Sibiu va apărea o contrucție grotească de genul celei de la Cluj, ar trebui să ne îngrijoreze. Nu degeaba clădirea este poreclită “hotelul sicriu”.
● Și ruinele pot fi salvate
În urmă cu câțiva ani am reușit readucerea la viață a unei părți de construcție, monument istoric, ce atunci când am văzut-o pentru prima oară mi-a oferit un șoc. Era o clădire părăsită, cu subsolul inundat, iar bolta de cărămidă prin care se infiltrase apa în ultimii cine-știe-câți ani, era și ea parțial căzută. Deci un real pericol.
Este adevărat că atunci când am hotărât salvarea locuinței am știut că trebuie alocat și un buget nelimitat, fără să realizez exact ce înseamnă nelimitatul ăsta. E drept, finalul a arătat un total de aprox. 2.500 euro/mp dar nu cred că e cu vreun regret ținând cont de ce a fost și ce a devenit.
“Un om normal la cap nu s-ar băga în așa ceva” spuneau vecinii atunci când am preluat proiectul de reconfigurare, amenajare și… reînviere a spațiului aflat într-o avansată stare de degradare. Dar am văzut potențial uriaș în apartamentul părăsit de mulți ani și cred că am scos tot ce era mai bun din el.
A devenit un apartament în regim hotelier cu 1,5 dormitoare, dispus pe două nivele. Cu dormitorul principal, mica bucătărie dotată cu tot ce ai nevoie și baia de serviciu la parter, iar la subsol o mică încăpere de jocuri/ relaxare/ dormitor împreună cu baia principală dotată cu duș.
Acum nu se mai vede dar subsolul a fost o adevărată provocare inginerească: am dublat pereții existenți pentru a realiza o “perdea” de aerisire naturală între ei; am îndepărtat total umezeala din sol prin realizarea straturilor succesive de nisip compactat, pietriș și izolație; am realizat un întreg sistem de drenaj care să conducă eventualele urme de inundație spre pompa îngropată în sol și am reconstruit bolta după o tehnică tradițională, folosind pentru asta doar cărămidă realizată manual, arsă într-un sat din județul Brașov.
Parterul a fost păstrat așa cum era original, folosind fiecare colțișor și fiecare nișă în perete. Cărămida bolților am curățat-o și re-rostuit-o apoi am vopsit-o în alb. Acolo unde cărămida era crăpată sau lipsă, am avut grijă să întregim puzzle-ul și să redăm spațiului frumusețea de altădată. Pereții i-am tencuit din gletieră pentru a le da o tentă unică.
La fel de unic este și mobilierul, realizat în mare parte din lemn recuperat de la o șură veche de peste 100 de ani. Cu scândurile recuperate, prelucrate și tratate, am îmbrăcat polița patului și structura de lemn ce înconjoară toaleta de serviciu. Două bârne au devenit piciorul patului. Lângă pat am pregătit și colțul în care valizele se vor odihni, iar costumele vor atârna pe umeraș.
Mobilierul de bucătărie este realizat exact atât de auriu pe cum l-am desenat, având și spații suficiente de depozitare pe lângă mini frigiderul, plita electrică și mașina de spălat haine cu uscător inclus. Am vrut să plutească așa că parțial plutește, fiind strijinit pe cele două laterale de lemn, vopsit cu o culoare zgrunțuroasă adusă din Franța, special pentru asta.
Atunci când ai chef de relaxare, îți poți întinde picioarele pe perna groasă, acomodată în locașul de sub geamul ce dă spre curtea interioară. Aici se servește și micul dejun, pe o masă recondiționată și readusă la viață. Tot readuse la viață și tot din podul bunicii, am reușit să transformăm două fotolii pe care săream în copilărie. Le-am curățat bine, le-a tapițat cu stofă verde, le-am vopsit alb și le-am pus înapoi eticheta ștampilată cu data de 6 septembrie 1974, data scrisă pe buletinul de control al calității realizat înainte de a ieși pe poarta fabricii de prelucrare a lemnului din Brașov. Dar văzându-le cum arată acum, nimeni nu o să le știe vârsta.
Punctul central al întregului apartament este scara metalică pentru care am prelungit șantierul cu mai mult de un an peste termenul inițial prevăzut. Și nu pentru că s-ar fi întâmplat ceva anume cu șantierul dar dacă tot a venit pandemia peste noi și turiștii oricum nu ar fi vizitat Sibiul, am preferat să găsim o firmă care să realizeze scara așa cum am desenat-o în etapa de proiect, fără a ne cere “compromisuri” care să ducă la simplificarea muncii. Am umblat la multe firme specializate în prelucrarea metalului, ce-i drept, dar au meritat toate discuție pentru că așa am reușit să respectăm fiecare milimetru din viziunea noastră – fiecare treaptă a fost desenată, debitată, măsurată, sudată, vopsită și îmbinată astfel încât ele să devină un tot unitar… deși par că sunt independente.
Prima treaptă se prelungește și în plan vertical, devenind astfel atât spațiu de călcare cât și balustradă de sprijin. Următoarele, de asemenea, devin și balustradă deoarece continuă până la un nivel inferior, iar metalul este decupat suficient cât să preia forma mâinii curente. Următoarele trepte se sprijină pe pereții de beton aparent, special realizați astfel încât să susțină ceea ce urma să devină elementul de legătură dintre parter și subsol. Iar tot golul scării este îconjurat de o balustradă transparentă, de sticlă.
Așa am transformat ceea ce era cândva un spațiu ce cu greu îl puteai denumi locuință. Astăzi este un apartament open-space, aerisit, încăpător, dotat cu toate cele necesare pentru a primit turiștii într-un sejur prelungit la Sibiu.
Mai multe poze și detalii despre apartamentul auriu: www.designarhitectura.ro
● Scurte
Județul Sibiu stă foarte bine la capitolul locuințe noi construite în ultimul deceniu, aflându-se pe locul patru în clasament, după Ilfov, Cluj și Constanța. Peste 2700 de locuințe au fost terminate anul trecut în județul Sibiu.
În România, doar una din cinci locuințe este construită după anul 1990. Suprafața medie locuibilă a unui spațiu rezidențial nu depășește 41 mp, fiind de peste două ori mai mică comparativ cu media din UE. Asta în timp ce 96% dintre români dețin locuințele în proprietate, media europeană fiind de doar 69,5%.
DetaliiPetrus Italus Trust – Alianța pentru patrimoniu bistrițean a lansat anul trecut o provocare neobișnuită pentru toți cei care iubesc Bistrița: au cerut persoanelor fizice și firmelor comerciale să adopte o poartă de lemn din centrul istoric al orașului. "A fost o poartă cu probleme structurale. Lipsea partea de jos. Cam până la o jumătate de metru, lemnul era foarte deteriorat… La fel și partea de mijloc. A trebuit să refacem efectiv elementele și ornamentele lipsă. Clanța, de pildă, a fost refăcută după niște desene vechi, din aceeași perioadă" spunea anul trecut restauratorul primei porți adoptate.
Primăria Bistrița a reușit accesarea a 3 milioane de euro prin PNRR ce vor fi folosiți pentru restaurarea a 40 de case din centrul istoric. Se vor repara șarpantele, acoperișurile, fațadele și se vor înlocui (?) tâmplăriile. Detalii
● Unde în Sibiu?
Răspunsul ghicitorii din 📩Oʀᴀșᴜʟ. #29 (de aici): str. Faurului nr. 6
Foarte interesant, sper ca mi se permite preluarea!