Orașul. #28
Din deplasare: Veneția
● Știați că…?
Începând de anul viitor, turiștii ce vizitează Veneția vor intra în oraș doar pe baza unei rezervări prealabile și a unei taxe. Din cauza numărului mare de turiști (care efectiv sufocă orașul), va trebui să plătești între 3 euro/zi în extra-sezon și 10 euro/zi în zilele în care se anunță mulți turiști. Astfel, Veneția va deveni un muzeu în aer liber în care vei avea acces doar cumpărând bilet de intrare.
Taxa de vizitare se aplică doar dacă nu ești cazat în oraș, cei ce dorm peste noapte în Veneția plătind chiar și acum taxa hotelieră de până la 5 euro/persoană/zi. Deși se anunță de câțiva ani introducerea acestei taxe de acces în Veneția, ea a fost amânată din cauza restricțiilor impuse de pandemie - în 2021 am vizitat și eu orașul și am fost uimit de cât de puțini turiști erau pe străzi.
Tot pentru protejarea orașului, pe canalele Veneției au fost deja interzise vasele de croazieră de dimensiuni mari.
● Din deplasare: Veneția
Veneția este un oraș-bijuterie care trebuie obligatoriu vizitat pentru a te putea considera un turist norocos. Pentru mine, este orașul pe care îl revizitez cel puțin o dată la doi ani, câteodată chiar anual. Este drept că de fiecare dată merg la Veneția cu un scop clar (Bienala de Arhitectură) dar chiar și după a 10-a vizită încă parcă mă mai uimește.
Am locuit preț de câteva zile cam în toate zonele orașului și chiar în campingul din Mestre sau la hotelul lipit de aeroportul din Treviso. Și tocmai de asta pot să promit că nimic nu se compară cu o cazare fix în mijlocul Veneției de la care să nu trebuiască să te chinui să ajungi în zona turistică a orașului. Asta dacă vrei să simți orașul, bineînțeles. Pentru că, altfel, există varianta Lido care îți oferă și plaje frumoase sau chiar Burano, o insulă micuță, colorată și liniștită ceva mai departe de Veneția.
Oricum, dacă ajungi la Veneția, trebuie neapărat să bei un Aperol Spritz în mica piațetă Campo Santi Filippo e Giacomo aflată la o aruncătură de băț de San Marco, să mănânci o înghețată la Gelatoteca Suso aflată la două minute de podul Rialto (atenție doar că în unele momente ale zilei se formează cozi și de zeci de minute) și să guști fritto misto de la Acqua e Mais aflată în San Polo, cea mai artistică zonă din toată Veneția. E drept, aici vezi și graffiti pe toți pereții dar este și o atmosferă liniștitoare, departe de forfota turistică.
Dacă, totuși, nu îți plac oamenii ce mănâncă întinși pe treptele bisericilor, poți lua “bacul”-ul Gondola Traghetto di San Toma ce te trece Grand Canal în gondolă și te duce într-o altă zonă plină de magazine de designer. Vei sta minute în șir în fața vitrinelor să te minunezi de tablourile de mii de euro dar aici găsești și obiecte și accesorii de casă ce ți le vei dori… dacă îți permiți să le cumperi.
Dar cea mai instagramabilă zonă din toată Veneția este, însă, cartierul coloniștilor unde locuitorii încă mai întind hainele la uscat în văzul tuturor, atârnate fiind de sforile ce fac legătura între clădirile colorate. Caută pe GPS Corte de le Colone și pierde-te pe străduțele de aici.
● Cum a fost construită Veneția: fundație de lemn… în apă
Veneția a împlinit anul trecut 1600 de ani de la înființare, astfel că atunci când vorbim de construcția orașului trebuie să ne gândit că la începuturi aici existau doar case mici ridicate pe mlaștini instabile. Poziționarea orașului a făcut din Veneția, în jurul anilor 1000, o supraputere a mării Adriatice ce controla o mare parte din comerțul obiectelor de lux și a sclavilor dintre franci, bizantini și orient.
În secolul al XVIII-lea, Veneția era printre orașele cele mai rafinate din Europa, cu o mare influență în domeniul artelor, arhitecturii și a literaturii acelei perioade doar că, după 1070 ani de independență, Veneția a fost cucerit de Napoleon Bonaparte, trupele franceze ocupând orașul în 17 octombrie 1797. În acel moment, "Municipalitatea Veneția" încetează să mai existe, iar orașul a fost cedat Austriei.
În toată această perioada, au fost ridicate aici clădiri ce au rezistat până astăzi. Cum rezistă, totuși, un oraș construit pe apă? Datorită faptului că el nu plutește pe apă ci întreg orașul este construit pe o fundație compusă din milioane de țăruși de lemn ce sunt bine înfipți în nămolul de pe fundul apei, fundație de lemn pe care stă sprijinită o alta de piatră care la rândul ei stă ca bază pentru pereții de cărămidă ai clădirilor. Așa se face că au putut fi contruite pe apă adevărate palate.
Să ne fie clar: deși este/era foarte greu accesibil, întreg orașul dispune de canalizare construită pe sub drumurile pavate cu piatră, iar din cele mai vechi timpuri apa de ploaie era captată pentru ca populația să aibă ce bea. Mai mult, din 1611 a fost construit un sistem ce conducte de aducea apa din râul Brenta până la Veneția, pentru a avea apă potabilă. Bineînțeles, trebuie specificat faptul că prin secolul XVII, necesarul de apă pentru o persoană era de doar 6 l./zi, pe când acum consumăm peste 300 l./zi/persoană.
Odată cu dominația austriacă, orașul a urmat un declin considerabil deoarece și-a pierdut influența de altădată. Cu toate astea, Veneția a fost modernizată constant, au fost lărgite căile de acces și au fost construite noi poduri. O caracteristică importantă a perioadei fiind aceea că s-a dat mai multă atenție oamenilor și mai puțin canalelor umplute cu apă. Astfel că, până în 1840, au fost pur și simplu umplute 25 de canale, ele devenind străzi pietonale.
● Provocări inginerești actuale: baraj în jurul orașului
Cine a vizitat Veneția în anii trecuți poate a văzut-o și inundată din cauza mai multor factori naturali ce măresc nivelul apei. În 2019, de exemplu, 80% din oraș a fost inundat și problema pare să fi fost tot mai gravă odată cu trecerea timpului.
De asta, din anul 2003 s-a început construirea unui sistem experimental ce joacă rolul unui baraj artificial compus din palete ce pot fi ridicate atunci când nivelul apei crește prea mult. Sistemul a fost pus în funcțiune cu exact doi ani în urmă, se numește MOISE, a costat până acum 7 miliarde de euro și s-a arătat eficient... atunci când autoritățile nu uită să îl pună în funcțiune :)
● Bienala de artă de la Veneția
Veneția este vizitată zilnic (!) de peste 100.000 de oameni în sezon. Nu e de mirare având în vedere atracțiile de aici. Nu doar orașul în sine este “vinovat” pentru atâția turiști dar și evenimentele organizate aici: Carnavalul de la Veneția, Festivalul de film, Bienalele de artă, arhitectură, film, dans, muzică, teatru ce adună și ele mii de turiști în fiecare zi în perioada aprilie-noiembrie a fărui an.
Anul acesta am decis să vizitez și eu Bienala de artă de la Veneția la care România a participat cu mai multe expoziții. Am pus poze pe Facebook, aici.
● Arhitectura spațiilor exterioare - dezbatere
Dezbaterea profesională Arhitectura spațiilor exterioare este un eveniment al Platformei EuroUrbanism.ro, organizat de Oameni și Companii cu sprijinul Wienerberger și Alumil în calitate de parteneri.
Participarea este gratuită pentru specialiștii în arhitectură, urbanism și domenii conexe, cu condiția pre-înregistrării prin completarea formularului de AICI.
● Malurile Cibinului - cum arată lucrările
Ne întoarcem la Sibiu pentru că sunt și aici două șantiere mari și late aflate în desfășurare pe malurile Cibinului: reconstrucția podului din zona Lidl Turnișor și construcția pistei de biciclete.
Am scris aici despre pista de biciclete: 📩Oʀᴀșᴜʟ #22
Am scris aici despre sălciile de pe malurile Cibinului: 📩Oʀᴀșᴜʟ #25
Lucrările înaintează în mod alert și fiecare zi aduce schimbări mari în zonă. Las mai jos o filmare comparativă cum arată zona acum și cum arăta în urmă cu două luni.
● Scurte
În urmă cu câteva săptămâni, mai mulți locuitori ai străzii Zaharia Boiu s-au trezit cu un lanț de-a latul carosabilului și cu o plăcuță pe care scrie ”Acces interzis. Proprietate privată”. Terenul în cauză este lipit de Parcul Sub Arini, fiind înconjurat de spațiu verde, cu potențial imobiliar uriaș.
Cum s-a ajuns aici? Conform legii 112/1995, toți chiriașii din clădiri foste proprietăți ale cetățenilor sași, le pot cumpăra. După ce chiriașii au cumpărat apartamentele din clădirea de pe str. Zaharia Boiu (subliniez: chiriași), aceștia au avut pretenția ca tot terenul din jurul imobilului să devină proprietatea lor. Așa s-a ajuns ca cei 6.000 de metri pătrați, cu o valoare de piață enormă, să devină proprietate privată a unor oameni ce au avut norocul să fie chiriași într-o clădire a statului. Detalii
Știrea nu aduce doar modificări de mobilitate în zonă (de exemplu, nu se va mai putea ajunge la patinoarul din zonă), dar faptul că terenul a devenit proprietate privată încurcă și planurile Primăriei Sibiu care intenționa să realizeze o legătură directă, pietonală, între Casa de Cultură și Parcul Sub Arini.
Parlamentul francez a aprobat o lege prin care toate clădirile comerciale vor fi obligate să aibă acoperișuri verzi ori cu panouri solare. Noua cerință se va aplica tuturor clădirilor noi din zonele comerciale. Detalii
România este ţara cu cele mai aglomerate locuinţe, din toată Uniunea Europeană, potrivit Eurostat. Conform legii locuinţei, o persoană ar trebui să beneficieze de 37 de metri pătraţi utili iar două persoane ar trebui să împartă două camere de măcar 52 de metri. În realitate, lucrurile stau altfel, iar constructorii ajustează suprafeţele pentru a reduce costul locuinţelor. Detalii
Deși s-au tot bătut în piept că nu vor fi modificări de taxe, planurile guvernanților sunt să se treacă de la impozitul pe locuință calculat în funcție de zonă la impozitul pe valoarea proprietății stabilită în funcție de grila notarială. În acest caz, în orașele aflate în dezvoltare impozitele vor crește semnificativ, în București acestea crescând cu peste 60%. Detalii
